Pe 27 August se împlinește un sfert de secol de când Republica Moldova este un stat independent. Unde era Pavel Filip pe 27 august 1991? Cum au rămas în memoria Dvs acele evenimente?

Ţin minte perioada aceea emoţionantă de parcă era ieri: aveam 25 de ani şi eram un tânăr, la Chișinău, foarte pus pe muncă, pe fapte mari: dincolo de programul obişnuit, am sărbătorit cu cei dragi, cu prieteni, momentul istoric. Au fost nişte zile încărcate de simbol, se manifestau toate speranţele mari ale unui nou început, era în aer un sentiment general de bucurie şi de așteptare a unei alte lumi.

De-a lungul celor 25 de ani de independentă, ţara noastră s-a confruntat cu o profundă criză identitară. Dvs câte cetăţenii aveţi şi care dintre ele vă este mai aproape de suflet?

Am cetățenia Republicii Moldovei şi a României. Cetățenia de suflet sigur că e cea a ţării în care te-ai născut. Mă simt însa foarte apropiat de poporul român, atât prin persoanele apropiate cu care interacționez acolo, cât şi prin relația la nivel de instituții ale statului care există şi sprijinul pe care România îl acordă permanent Republicii Moldova.

Ce sentimente îl încercau pe cetăţeanul Pavel Filip în "noaptea investirii", pe 20 ianuarie?

Contradictorii. Și asta nu din cauza modului în care a fost investit Guvernul, dar pentru că mie îmi era clar de atunci ceea ce multora le e clar doar acum - că în spatele acelor proteste se aflau câţiva indivizi şi provocatori care reprezentau anumite grupuri de interese, inclusiv din afara ţării. Au fost unii oameni care s-au jucat cu nemulțumirea legitimă a cetățenilor: era normal ca oamenii să fie nemulțumiți, nu e însa normal să vezi deturnarea cu rea credință a sentimentului de protest. Circul penibil din Parlament nu a fost o emanație naturală a societăţii, ci o manifestare a unui comportament isteric, care făcea parte din planul care a continuat apoi în stradă cu acele agresiuni şi manifestări violente.

Mai greu pentru mine a fost faptul că a trebuit să iau foarte rapid decizia de a accepta sau nu această funcţie; este o funcţie pe care nu mi-am dorit-o şi vă spun foarte direct că nu este o funcţie care să-mi ofere confortul profesional pe care mi-l doresc. Înțeleg însă perfect ce înseamnă să fii om de stat, nu simplu politician, şi să vii la cârmă când momentul istoric cere o mână sigură pentru stabilizare şi reforme. Probabil că am şi anumite prejudecăţi, după ce în ultimii ani această funcţie a fost extrem de politizată. Eu văd funcţia de premier în mare parte în afara politicului, în zona mai degrabă de management instituţional şi asta şi încerc să fac: mai puţină politică, mai multă administrare şi organizare instituţională mai eficientă.

Care sunt cele mai de preţ sfaturi pe care le-aţi primit în ultimele şase luni de la feciorii şi soţia Dvs?

Ei săracii se bucură să mă vadă şi să vorbim orice altceva decât despre Guvern. Lucrurile s-au schimbat de când sunt premier, timpul pentru familie s-a redus, dar încerc ca timpul pe care îl am de stat cu ei să fie cât mai de calitate.

E foarte limpede însă că în această funcție trebuie să fii perseverent. Trebuie să împingi lucrurile înainte în condiții de rezistență la schimbare din interiorul sistemului; iar pe de altă parte resursele sunt puține, nevoile sunt mari, iar nemulțumirile apar inevitabil. Dar Guvernul nu trebuie să obosească în a încerca să miște lucrurile, în a explica ceea ce face, în a discuta cu toate categoriile sociale și a le prezenta ceea ce se poate acum și ceea ce se va putea mai târziu. Oricât de complicat n-ar fi pentru Guvern, eu nu uit niciodată că cel mai greu e pentru oamenii obișnuiți, care au pensii încă mici, au salarii încă mici.

Cât de independent vă simţiţi?

Cred că sunt premierul cu cea mai multă libertate de acţiune de după 2009. Și nu o spun ca şi cum ar fi meritul meu; meritul este în primul rând al echipei, al colegilor de coaliţie, care au înţeles că Guvernul poate lucra eficient doar dacă este lăsat să acţioneze liber şi este sprijinit politic.

Cu ce vă doriți să se asocieze numele Dvs în istoria următorilor 25 de ani de independență. Dacă va fi independență...

Nu îmi caut un loc în istorie, nu am astfel de aspiraţii. În istorie nu intră cine vrea, ci acele persoane care mişcă lucrurile, eu îmi doresc să am spor în activitate şi rezultate, alături de colegii mei, şi atât. Dar aş vrea ca Guvernul actual să fie cel care a pus bazele primelor transformări radicale şi a dat startul modernizării Moldovei. Îmi doresc ca acesta să rămână drept un Guvern reformist. Știu că nu e simplu, ştiu ce dificultăţi creează reformele, însă altă cale nu este dacă vrem să evoluăm. Cred că până acum am dovedit că suntem guvernul faptelor, al respectării cuvântului dat. Eu am convingerea că timpul va dovedi că suntem guvernul faptelor bune. Și mi-aș mai dori ca recâștigarea încrederii moldovenilor în Moldova să fie asociată măcar și parțial cu acest Guvern. 

Va propuneți să faceţi o amplă reformă a Administraţiei Publice Centrale. Vreți reducerea a 4 ministere și a mai multor agenții guvernamentale. Când se va întâmpla acest lucru?

Eu pornesc de la ideea de bază că avem un stat tocmai pentru a-i sluji pe cetățeni, nu că cetățenii există pentru a susține birocrația de stat. Avem deocamdată discuții în guvern și coaliție și vom ieși public pe subiectul reformei Administraţiei Publice Centrale doar după ce vom avea o viziune clară şi mai ales un calendar optim: anunţul oficial însă nu va întârzia, va fi făcut în septembrie.

Organigrama finală nu este încă gata, se lucrează la ea, pentru că am dorit să implicăm experţi din ţară şi străinătate, astfel încât această reformă să aducă mai multă eficienţă. Este o acţiune extrem de complicată, care va necesita timp. Eu sper ca în perioada următoare să avem şi discuţiile finale cu majoritatea parlamentară, apoi să putem trece la implementare. Realist, cred că un termen de începere a implementării efective ar fi ianuarie 2017; până atunci trebuie să finalizam pregătirile pentru aceste transformări instituţionale majore. E absolut necesară această acţiune, structura actuală este învechită şi greoaie, noi trebuie să ne adaptăm la necesităţile curente.

Partenerii de dezvoltare au salutat pașii cu care s-a mișcat Guvernul Filip pentru a ajunge la un nou acord cu FMI. Totuși, unele dintre reformele cerute vor fi foarte dure. Care vor cele mai complicate acţiuni pe care vi le-ați asumat în timpul negocierilor acestui acord?

Acordul cu FMI nu e niciodată simplu, dar ce ne-am asumat, vom realiza. Am văzut că sunt deja voci "vizionare", care deja ştiu că noi nu vom realiza ce ne asumam; sunt oamenii care se conduc după impresii şi probabil după dorinţa aceasta falimentară ca Moldova să eşueze. Moldova nu va eşua, vom avea acord cu FMI, vom face tot ce ne-am angajat, pentru că avem nevoie de acest acord în primul rând ca plan de reformă şi acţiuni necesare echilibrării economice şi sociale. Principalele angajamente sunt legate de sectorul bancar, unde urmează să intervenim energic pentru a-l întări şi a crea cadrul care să nu mai permită situaţiile pe care le-am avut în trecut. E complicat ce avem de făcut, dar absolut totul este realizabil când există voinţa politică necesară. Mă feresc acum să le dau replici celor care nu cred în semnarea acordului cu FMI, sunt aceiaşi care spuneau şi că nu vom fi în stare să începem negocierile şi s-au înşelat. Noi vom continua să răspundem prin rezultate, nu prin polemici inutile. Oamenii s-au săturat de aceste polemici, vor să vadă acţiuni şi rezultate.

În ultimii doi ani, independența RM s-a aflat sub riscul permanent al unei crize economice generată de frauda din sistemul bancar. În toamnă, urmează să vedem dacă "miliardul" furat va cădea sau nu pe umerii cetățenilor. Dacă deputații se vor împotrivi acestui proiect, Guvernul va găsi alternativă?

Proiectul este la Parlament, în singura formă care putea fi implementată în condiţiile actuale, după modelul pe care l-au folosit mai multe ţări europene în situaţii de criza la anumite bănci. Dacă deputaţii vor veni cu alte soluţii, sigur că le vom analiza. Le-am spus şi celor din opoziţie să lase discursurile demagogice pe tema asta şi să vină ei cu o soluţie mai bună dacă o au. Noi suntem deschişi să analizăm orice propunere constructivă.

Una dintre problemele cu care s-a confruntat Republica Moldova în toți anii săi de independență a fost securitatea energetică. Cât de curând vedeți posibilă interconectarea țării noastre la sistemul energetic românesc?

Acesta este un proiect strategic pentru Republica Moldova, la fel cum este proiectul interconectării rețelelor pentru gazele naturale. E un proiect la care se lucrează în continuare, însă e o realitate faptul că fondurile disponibile în general pentru investiții au fost mai reduse în ultimul an de zile. Problemele economice din 2015 au făcut ca Moldova să se concentreze pe investițiile absolut vitale, legate de școli, spitale, drumuri. Odată cu revenirea economică pe care o prevedem pentru acest an, din buget vom aloca sume mai mari inclusiv pentru proiectele care au mers mai lent în ultima vreme. O veste buna este şi calitatea relaţiei bilaterale cu România, vizita Premierului Cioloş a fost un mare succes bilateral, se vor vedea rezultate post semnalul politic.

Între timp, pași concreți se fac însă constant, inclusiv recent a avut loc o întâlnire a Comisiei Interguvernamentale Moldova – România, Grupul de lucru pe energie. Este în derulare un studiu de fezabilitate, s-a semnat un acord de colaborare între Moldelectrica și Transelectrica. Vom accelera demersurile, fiind în același timp conștienți că e vorba de un proiect pe mulți ani de zile și că e parte a efortului național general de conectare a țării la infrastructura din Uniunea Europeană.

O altă problemă care a măcinat permanent stabilitatea Republicii Moldova a fost generată de permanentele tensiuni cu regiunea transnistreană. Cum vedeți ameliorarea situaţiei în actuala conjunctură geopolitică?

Astfel de situaţii se rezolvă doar prin dialog, dar un dialog activ şi constructiv. Este un subiect sensibil, tocmai de aceea el trebuie rezolvat la masa de negocieri. Din partea noastră este voinţa necesară să avansăm în negocieri.
Aș vrea însă să punctez că situația pe Nistru este stabilă și că obiectivul permanent al oricărui guvern de la Chișinău este această stabilitate. Ne dorim să existe relații cât se poate de firești, să existe o circulație cât mai bună a cetățenilor și a mărfurilor. Prin urmare, eforturile noastre în zona diplomației vor continua, tot timpul vom spera la progrese și nu vom renunța niciodată la obiectivul reîntregirii țării.

Mesajele Federații Ruse, transmise prin intermediul aplicațiilor militare pe Nistru, recrutări la noi acasă, secții de votare cu duiumul în regiunea transnistreană, vizite de rang înalt la Tiraspol și multe altele, devin tot mai agresive. De curând ați scris despre aceasta presiune și propaganda rusă tot mai accentuată și în editorialul Dvs din The Hill. Ce așteptați de la partenerii externi în acest sens și ce intenționați să faceți Dvs pentru a contracara fenomenele pe care le-aţi descris?

Partenerii externi ne pot ajuta în calitatea lor de mediatori, ne pot ajuta cu expertiză, dar nu pot ei rezolva singuri aceste probleme. De aceea spuneam că e importantă comunicarea activă şi ca ea să fie sinceră şi să existe cu adevărat dorinţa de a avansa în negocieri.

În același timp, vom continua să prezentăm partenerilor noștri europeni şi americani evoluțiile din teren, pentru ca ei să aibă o cunoaștere cât mai exactă a realității, iar la eforturile noastre diplomatice să se adauge eforturile diplomatice ale Uniunii Europene. Noi mizăm și vom miza în continuare pe interesul constant al diplomației UE și al diplomațiilor naționale al unor țări importante din UE pentru menținerea păcii pe continent, precum și pe capacitatea semnificativă a acestei diplomații de a stimula dialogul, de a media între părți. America este, de asemenea, un partener de încredere, cu care vrem să construim mai mult, nu întâmplător am comunicat des prin media internaţională anglo-saxonă.

V-ați gândit cum vă veţi aranja relaţiile cu viitorul preşedinte în cazul în care acesta va veni de pe segmentul de stânga?

Indiferent de pe ce segment va veni viitorul preşedinte şi cine va fi, eu cred că el trebuie să fie un om al dialogului, un om instituţional, cu respect pentru Constituție, şi un om care să-şi poată reprezenta ţara la cel mai înalt nivel. Sunt sigur că oamenii nu îşi doresc un preşedinte conflictual, un om care să vină şi să înceapă războaie instituționale şi să arunce iar ţara într-o criză politică profundă. Noi avem nevoie măcar de câţiva ani de stabilitate pentru a ne pune definitiv pe drumul cel bun. Eu voi avea o relaţie constructivă cu viitorul președinte, una instituțională corectă, asta desigur dacă el va fi un om care va dori acest lucru şi vine în această funcţie pentru a munci, nu pentru a reprezenta diferite grupuri de interese sau anumite interese din afara ţării. Eu cred că moldovenii îşi vor alege preşedintele aşa cum doresc ei, un moldovean care să-i reprezinte pe ei, nu să reprezinte interesele altcuiva la ei în ţară.

E cert însă că angajamentul guvernului de modernizare a țării și de susținere a vectorului european va fi menținut și după alegerile prezidențiale. Moldova are un Acord de Asociere cu UE, pune în aplicare acest acord, iar oricine va fi ales președinte va trebui să țină cont de această realitate. Guvernul pe care îl conduc e garanţia drumului european, indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale.

Domnul Diacov a declarat pentru Europa Liberă că numele Dvs este unul dintre cele trei pe care le discută partidul pentru Alegerile Prezidenţiale? În ce măsură v-aţi dori să schimbaţi fotoliul de la prim-ministru pe cel de preşedinte?

Nu s-a discutat numele meu pentru această candidatură la nivel oficial în partid. Nu ştiu la ce s-a referit domnul Diacov, probabil la anumite sondaje, nu la ceva concret.

Eu personal cred că îmi pot aduce maximum de contribuție lucrând în continuare la guvern. Pe de altă parte, sunt mai mulți colegi care pot candida și care pot ocupa cu cinste și cu pricepere funcția de președinte. În scurt timp PDM va veni cu o decizie, asta e cert.

deschide.md